Îndoctrinarea copiilor în cadrul Organizației Pionierilor – analiza regulamentelor

Introducere - context istoric

Îndoctrinarea tinerilor și copiilor s-a realizat încă de la începutul regimului comunist, ei reprezentând o masă importantă în raspandirea și consolidarea regimului. Așadar propunem să aruncăm o privire la Organizația Pionierii Patriei, baza de la care s-a plecat în relația cu cei mici: textul jurământului, regulamentul pionierilor și în final, o analiză a textului imnului. Ne propunem în cele ce urmează, pentru a înțelege modul în care au funcționat câteva mijloace de îndoctrinare a elevilor din învățământul preuniversitar, să punem sub lupă Ghidul Pionierului publicat în 1985 de către Consiliul Național al Organizației Pionierilor, Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România anul 1980 și Regulamentul Organizației Șoimii Patriei din 1977. De altfel, atât Organizația Șoimilor Patriei orientată spre copii de grădiniță, cât și Organizația Pionierului au făcut parte din Uniunea Tineretului Comunist (U.T.C.) care se subordona la rândul ei, ordinelor directe venite din partea Partidului Comunist Român. 

Uniunea Tineretului Comunist a fost întemeiată în anul 1922, la un an după întemeierea Partidului și a funcționat ascunsă de la înființarea ei până în 1924 (când și Partidul Comunist din România [PCdR] a fost scos în afara legii). Încă de la început, scopul afirmat al acesteia era „promovarea unor forme de muncă și viața în comun, adecvate vîrstei, la educarea patriotică, socialistă a copiilor, în spiritul dragostei și respectului față de patrie și poporul nostru, față de Partidul Comunist Român”. Principala ei misiune era formarea, creșterea și educarea tineretului și a copiilor în spiritul principiilor comuniste afirmate de către Partid și „antrenarea lor în eroica luptă pentru transformarea revoluționară a societății românești”. 

În anul 1925 a fost elaborat un statut scris al Uniunii Tineretului Comunist în care se afirma clar că „fiecare organizație locală a U.T.C să creeze organizații de copii”, astfel, se îndemna răspândirea acestei mișcări revoluționare de educare și transformare a copiilor de la o vârstă fragedă, scopul final era crearea unor „oameni noi”, comuniști. Începând cu acest an, se înființează, în secret, pe tot teritoriul țării, grupe de pionieri (apărute în special, în centrele muncitorești precum București, Cluj Napoca, Timișoara, Oradea), și au continuat să funcționeze. 

Aflăm de asemenea că, tânărul Nicolae Ceaușescu, la vârsta de 15 ani „se încadrează activ în primele rînduri ale luptei revoluționare a tinerilor, însuflețit de dorința de a răspunde, cu toata puterea ființei sale, sarcinilor încredințate de partid” – acest lucru evident, nu este în totalitate cunoscut, este însă înscris în Ghidul Pionierului, probabil pentru a fi un exemplu pentru copii. Membrii tineri identificau numele secretarului general al Partidului citind ghidul și automat legau o conexiune cu acesta, puterea exemplului. El luptase când era mic într-o astfel de organizație, pentru o astfel de cauză, ceea ce îi făcea să creadă că, urmând îndeaproape învățăturile pe care le primeau în cadrul organizațiilor, vor reuși și ei să ajungă într-o funcție importantă precum Nicolae Ceaușescu.

De altfel, chiar în Codul etic al pionierului se afirmă faptul că, prin activitatea lor continuă în organizațiile pionierești, pionierii se pregătesc intens pentru a devenii membru al U.T.C, fiind prezentat ca un obiectiv pentru care trebuie să muncească, să învețe, să se comporte ca un cetățean comunist de nădejde pentru a face parte din această Uniune prestigioasă. Le oferea copiilor un scop, un obiectiv, iar odată ce ajungeai în această Uniune, deveneai membru exemplar pe deplin, purtai un nume onorific superior față de membrii obișnuiți ai Organizației Pionierilor, aveai un grad (se identifică și devotamentul față de organizație).

Dezvoltarea organizației se întâmplă mai profund după 23 august 1944, numită și „perioada reconstrucției” când, se afirmă un Ghid, copii participau la înlăturarea urmelor războiului. În vară anului 1945 se va crea prima „Organizație unică a copiilor Pionierii României” și era alcătuită din copii între 7 și 15 ani.

În anul 1948 în urma Plenarei Comitetului Central al Partidului se va trece oficial la organizarea în masă a mișcărilor pionierești, așa încât în 1949 va apărea Organizația Pionierilor. În perioada 1949-1966 Organizația s-a subordonat U.T.C.

Prin crearea, în anul 1949 a Organizației Pionierilor, Partidul Comunist Român a organizat și o festivitate fastuoasă care avea în plan 500 de copii, toți îmbrăcați la fel, în cămăși albe și care în urma festivității primeau primele însemne pionierești: cravatele roșii.

Partidul urmărea o educare atentă a copiilor de școala primară și generală (clasele I-VIII, copii cu vârste de la 7 la 14 ani) și uniformizarea statutului lor prin uniforme. Scopul era crearea și formarea unor cetățeni drepți, cu principii fundamental comuniste, cetățeni de nădejde care să își servească patria. Această Organizație era o formă de înregimentare și îndoctrinare a tinerilor pentru a devenii oameni ai muncii.

La Plenara C.C. al Partidului Comunist Român din 1966 s-a luat hotărârea îmbunătăţirii activităţii Organizaţiei Pionierilor şi s-a decis înființarea unor organe de conducere proprii (consilii pioniereşti la diferite nivele, începând cu Consiliul Naţional al organizaţiei). Pe 11 noiembrie 1966, a avut loc prima Consfătuire, la care au fost adoptate: Statutul unităţilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România şi Regulamentul Consiliilor Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România.

În 1984, la aniversarea a 35 de ani de la înfiinţarea organizaţiei, aceasta număra nu mai puţin de 2.695.000 de membri.

Pionierii aveau inclusiv o revistă proprie intitulată „Cutezătorii” care era răspândită prin intermediul școlilor, iar abonamentele la această revistă erau obligatorii pentru toți membrii.

Reglementări privind activitatea pionierească:

Angajamentul pionierului: „Eu… (numele și prenumele), intrînd în rândurile Organizației Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat, să cinstesc cravata roșie cu tricolor.”

Legamantul pionierului: „Voi învăța și voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele - Republica Socialistă România; voi fi credincios poporului și Partidului Comunist Român; voi respecta neabătut îndatoririle pionierești.”

Deviza pionierului: „Pentru gloria poporului și înflorirea României socialiste, pentru cauza partidului - înainte!”

Răspunsul la deviză: „Tot înainte!” ( a se vedea în anexă și insigna)

Primele norme înscrise în Regulamentul oficial al Pionierilor erau angajamentul, legământul și deviza. De asemenea, Organizația Pionierilor avea propriile texte pe care tinerii trebuiau să le învețe, să le știe, să le folosească și să le respecte. Acestea jucau un rol destul de important – deviza era un fel de legământ suprem al pionierilor, era luată foarte în serios de către copii, respectată ca atare, la fel putem spune și despre angajament. Încă de la prima festivitate la care dobândeau statutul de pionier, fiecare elev rostea solemn angajamentul și legământul. 

Pentru comunitatea școlară era aproape o rușine să nu ai acest statut de pionier, care se acorda pe merit în funcție de notele și performanța la învățătură. Dar, într-un final toți elevii dobândeau această calitate. Adesea, pentru că până și în clase erau așezați în bănci în funcție de performanța școlară, primele bănci primeau acest titlu, apoi, se crea o determinare, o concurență pentru elevii din băncile din spatele acestora. Organizația sau Partidul nu se mulțumeau cu trierea copiilor ci toți erau transformați, în masă, erau clădiți cu aceleași valori, păreri, interese, același simț de fidelitate față de patrie și față de Partid, o formă subtilă de înregimentare.

Analizând textul normelor statuare, observăm faptul că, încă de la început există o amprentă destul de mare a politicului, pionierii având obligația de a-și iubi patria, de a fi de nădejde patriei, credincios poporului și Partidului și de a cinsti cravata primită ca însemn al pionierului.

Cuvinte cheie și sintagme importante care se desprind din aceste scurte discursuri sunt: „harnic”, „disciplinat”, „să cinstesc”, „voi învăța”, „voi munci”, „deveni un fiu de nădejde”, „credincios poporului”. Copii erau voalat dar intens îndoctrinați încă de la primul pas făcut în această organizație, încă de la festivitate, iar Organizația trebuia să dea cetățeni de nădejde ai patriei, tineri pricepuți și cu valori comuniste închegate.

Drepturile, îndatoririle pionierilor & Codul Etic 

În continuare, voi analiza drepturile și îndatoririle pionierului și pasaje semnificative din Codul etic al pionierului.

Drepturile pionierilor erau generale, pentru toate grupele de vârstă la fel. Însă, dacă le analizăm în detaliu, sună mai mult ca niște îndatoriri, decât a niște drepturi ale acestora. Într-adevăr până și numărul face o diferență semnificativă: șase drepturi, dar peste zece îndatoriri. Un lucru foarte interesant înscris aici este dreptul patru „să-și exprime părerea cu privire la întreaga activitate” așadar, în cadrul acestei organizații se promova și libera opinie, însă, ca în restul domeniilor, organizațiilor sau instituțiilor aceasta era doar de fațadă, într-o bună măsură având în vedere atenta observare a Partidului. 

Se acordau și recompense pentru unele activități, înscrise la dreptul șase precum: evidențierea în fața detașamentului, în fața școlii sau în fața clasei; înscrierea numelui într-o carte de onoare a pionierilor; fotografierea lângă drapel; chiar acordarea unor diplome, titulaturi, distincții specifice. Cea mai înaltă distincție pe care putea să o primească o unitate de pionieri era o „Diplomă de onoare a Consiliului Național al Organizației Pionierilor”.

Îndatoririle erau specifice pentru fiecare ciclu al învățământului, adică erau grupate în două: Îndatoririle pionierului din clasele II-IV și cele din clasele V-VIII.

La o atentă privire a celor două, prima grupă, clasele II-IV au îndatoriri mult mai simple, sunt și mai ușor formulate, în propoziții simple și menționează domenii vaste: prietenia, învățătură, familia, natură, școală, patria. Patria este menționată chiar în prima îndatorire pe care o au elevii, însă nu este pus accentul pe aceasta. Se pune, în schimb un accent pe adevăr, dragoste, interes, bun prieten, respect, devotament, încredere, fiind câteva dintre cuvintele cheie folosite. Astfel se face un prim pas către următoarele îndatoriri și următorul ciclu al învățământului unde aceste baze sunt întărite și consolidate cu cerințe și atribuții mult mai ferm afirmate și mai concis legate de patrie și de mediul politic. Clasele II-IV sunt încă mici pentru a afirma și a insista asupra unor elemente îndoctrinare complexe, așa încât, aceste mici formulări sunt făcute pe înțelesul lor și menite să deschidă calea către formarea unui om muncitor, loial regimului.

Îndatoririle pionierilor din clasele V-VIII sunt la o primă privire semnificativ mai complexe și în formulare, dar și în număr, fiind mult mai detaliate, mai precise, mai constrângătoare și mai stricte. Îndatorirea supremă este „aceea de a iubi cu ardoare patria socialistă, punând mai presus de orice interesele țării….”, apoi se regăsește și dragostea și atașamentul față de P.C.R ca o obligație și respectul față de muncă și învățare care sunt descrise în strânsă legătură. Aici se pune accent pe mult mai multe calități, textul este îmbogățit cu o multitudine de adjective care joacă și rol de cuvinte cheie - care atrag atenția elevilor și care sunt foarte importante pentru a ajunge în grațiile Organizației. Cuvinte, sau sintagme precum: „întreaga contribuție”, cinste, sârguință, statornic, „iubește și respectă”, „participă activ”, „apară și păstrează cu grijă”, productiv, „interes și pasiune”, inițiativă, creator, novator, cutezanță,, disciplinat, ordonat, modest, drept, curajos, demn, „bun coleg și prieten” etc. Aici cuvintele sunt mult mai pline de semnificații, valențe și mult mai multe cantitativ. O îndatorire foarte importantă era: „se îngrijește permanent de menținerea sănătății și clădirea fizică”  pentru că, îl îndeamnă pe pionierul tânăr să adopte un stil de viață sănătos pentru a putea fi capabil pe viitor să fie un „om nou” care să ducă în spate truda luptei nedreptății, „lupta hotărât împotriva lipsurilor” și a misiunii comuniste.

În Statutul Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România, din anul 1980, se înscria un paragraf care prevedea chiar şi sancţiuni împotriva pionierului care nu îşi ducea sarcinile la final sau care se abătea în orice fel de la ele: „mustrarea acestuia în faţa grupei; discutarea lui în faţa comandamentului, detaşamentului sau chiar în adunarea de detaşament; discutarea în comandamentul unităţii, mustrarea în faţa unităţii de pionieri”.

Codul Etic:

Codul etic al pionierului a fost adoptat la al IV-lea Forum național și decurgea dintr-un cod mai complex aprobat la Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român din 1974 care avea titlul Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste. Asemănarea dintre cele două Coduri era pentru a permite tinerilor elevi să se conformeze cu aceste reguli încă de la o vârstă fragedă, ca mai apoi, când cresc „cînd vor fi mari, cetățeni cu drepturi și îndatoriri depline ale Republicii Socialiste România” să se poată adapta mai ușor și să își desfășoare întreaga viață conform normelor vieții muncitorilor comuniști „după care se călăuzește întregul nostru popor”.

Codul exprimă și mai categoric și mai direct determinarea impunerii valorilor comuniste în rândul pionierilor și acest lucru se poate observa și mai clar din secvența: „dorința înflăcărată a purtătorilor de cravatelor roșie cu tricolor de a fi destoinici urmași ai comuniștilor, de a trăi și munci în chip revoluționar, comunist, hotărâți de a exprima prin fapte demne de muncă, prin întreaga activitate, atitudine și comportare, recunoștință și devotamentul fierbinte față de partid, față de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu”. Două cuvinte atrag atenția în mod special, anume „înflăcărat” și „fierbinte” fiind niște cuvinte nemaiîntâlnite în textele anterioare și apelând la cel mai înalt mod de determinare a pionierului, pasiunea, entuziasmul, sunt folosite pentru a umple de elan pentru a insufla putere. Tot în acest fragment se creează o imagine mai clară idealizată a comunistului, a muncitorului. Acesta este idealul forțat asupra lor, ceea ce vor ei să devină le este insuflat încă de mici (nu este alegerea lor în totalitate), apoi consolidat și aici apare idealizat sub forma unui om perfect și toate calitățile pe care el trebuie să le aibă ca să fie valorizat și integrat în societatea comunistă. 

Ei trebuie categoric să urmeze pașii revoluționarilor dinaintea lor, să aibă determinare să le calce pe urme și cel mai important să slujească partidul și conducătorul, Nicolae Ceaușescu. Ideea aceasta de slujire și supunere a ordinelor partidului o mai regăsim și în alte texte anterioare, la fel și trimiterile nenumărate la patrie, însă precizarea concretă a numelui secretarului general – Nicolae Ceaușescu – apărea ca element de noutate în text. Așadar, se creează o punte directă în viziunea tinerilor între îndatoririle lor, ce trebuie ei să respecte în Organizație, scopul și calea indusă în această Organizație și poziția supremă în stat de secretar general al Partidului Comunist Român. 

Am putea crede că, se induce însăși ideea că acestea sunt calitățile tuturor comuniștilor adevărați, ale lui Nicolae Ceaușescu inclusiv și că, fără aceste calități și muncă, trudă depusă în cadrul Organizației (făcând aici referire la povestea anterioară când Nicolae Ceaușescu, copil, a făcut parte dintr-o astfel de organizație), nu ar fi ajuns în această poziție. Posibil să inducă ideea de continuitate, să creeze o speranță în tinerii din Organizație că, prin muncă cinstită și adoptarea și respectarea strictă a normelor și valorilor cerute de segmentul ideologic, vor putea și ei sa ajungă în astfel de posturi înalte de conducere.

În cele 11 prevederi ale codului prezentate aici, cele mai semnificative exprimări sunt: „Pionierii învață sa lupte cu ei înșiși să-și învingă slăbiciunile și ezitările, […] deviza <<Pionierii cresc și se călesc în lupta cu greutățile>>”, „să păstrăm în gînd și faptele strălucitele tradiții de luptă pentru libertate și dreptate ale poporului, clasei muncitoare și P.C.R.”, adăugând și deja tipica îndatorire legată de iubirea patriei și a partidului „dragostea nemărginită și atașamentul profund față de P.C.R”.

Realismul socialist este profund resimțit în aceste texte, crearea și idealizarea unui „om nou”. Socialismul, cred și susțin ei, este cel care creează:

„cele mai prielnice condiții pentru înflorirea personalității umane, pentru formarea unor oameni cu un larg orizont spiritual, deschizători de drumuri noi în știință, în artă, în cultură, promotori ai celor mai avansate idei ale epocii contemporane, militanți neobosiți pentru fericirea celor ce muncesc. Numai în orânduirea socialistă tineretul își poate pune pe deplin în valoare talentele și capacitățile, își poate realiza aspirațiile cele mai cutezătoare.”

Se folosesc o serie de cuvinte cheie care atrag atenția cititorului, în special copii, pionierii, precum: „sănătos”, „puternic”, „erou”, „valoare”, „om al muncii” sau verbul „a muncii” în general, „înflorirea”, „avansat”, „fericirea”, „neobosiți” etc. care îi duc cu gândul la o singură idee: ”Așa trebuie să fiu și eu!” sau „Această cale este perfectă pentru mine pentru a ajunge mare!”. Aceste mentalități sunt cultivate în perioada comunistă, iar copii, lipsiți de gândire critică și naivi sunt mijlocul cel mai rapid și mai ușor de îndoctrinare și de asigurare a unei mase de oameni loiali în viitorul apropiat.

Imnul pionierilor

Imnul este unul neoficial al Organizației Pionierilor și conține trei strofe:

„I. Am cravata mea, sunt pionier,

 Și mă mândresc cu ea, sunt pionier! 

Flutură în vânt, zălog și legământ, 

Întâiul meu cuvânt de pionier…

 II: Am cravata mea, sunt pionier, 

Și mă mândresc cu ea, sunt pionier!

Mâine – brigadier și șef de șantier, 

Chiar dacă azi sunt numai pionier… 

III: Am cravata mea, sunt pionier, 

Și mă mândresc cu ea, sunt pionier! 

Cu tine nu mă joc și n-o s-o fac deloc, 

Eu doar decât mă joc cu pionieri”

Imnul este alcătuit din punct de vedere al elementelor de versificație din trei catrene cu ritm trohaic și fie monorimă (în prima și a treia strofă), fie rimă împerecheată (în a doua strofă). 

Din punct de vedere stilistic, primele două versuri ale fiecărei strofe sunt identice și se repetă, creând muzicalitate și o tendință de a fi considerată refren al imnului. Din punct de vedere al imaginilor create, în prima strofă se apelează la simțul vizual, fiind prezent drapelul care flutură „în vânt”. Elevul este introdus în lumea pionierilor cu „întâiul” său „cuvânt de pionier”, adică face referire la recitarea în cadrul primei festivități a angajamentului pionierilor și a legământului. Ceea ce este interesant în prima strofă este asocierea cuvântului „zălog” pentru că acesta înseamnă de fapt o persoană lăsată drept garanție în mâna dușmanului, aici având mai mult semnificația faptului că, se lasă pe mâna Organizației și a comuniștilor de a ghida elevul în viața.

În strofa a doua, ultimele două versuri fac trimitere la viitorul tinerilor pionieri prin cuvântul metaforic „mâine”, iar posibilitățile lor de carieră și de un „mâine” asigurat sunt vaste: de la brigadier (general de brigadă sau caporal de artilerie sau de cavalerie), până la șef de șantier. Versul al doilea „Chiar dacă azi sunt numai pionier” face trimitere la visul evolutiv al tinerilor și la posibilitatea de transformare și înaintare în funcție pe care învățăturile și normele Organizației le oferă elevilor.

În final, în ultima strofă, prin ultimele două versuri se aduce în discuție jocul și joaca, cea mai pură formă de definire a copiilor. Din primul vers „Cu tine nu mă joc și n-o s-o fac deloc” denotă faptul că, există o „elită” chiar și printre copii - aceștia fiind membrii pionierilor, ceilalți copii fiind excluși pentru că nu îndeplinesc un potențial comunist, această idee fiind continuată și întărită în al doilea vers prin alăturarea a două adverbe sinonime  „doar” și „decât”. Acestea două exprimă exclusivitatea, ideea de limitare, restricția.

Prin urmare, la o scurtă privire asupra acestor texte am putut observa cum în subtextul acestor formulări, din registre sociale, mesaje și valori patriotice erau în fapt trimiteri la sectorul politico-ideologice, pentru ca micii viitori „oameni noi” să crească în spiritul și obediența Partidului. 

ANEXE

Aceasta era o a doua emblemă a Organizației Pionierilor, începând cu 1955 până la mijlocul anilor ʼ60, când a fost din nou modificată. Deviza era „La luptă pentru cauza Partidului Muncitoresc, fii gata!”. Răspunsul era cel de pe insignă: „Sînt gata întotdeauna”

Insignă distincția „Pionier de frunte”

Insignă „Prieten al Pompierilor – Fruntaș”

Surse:

1. Ghidul Pionierului, Consiliul Național al Organizației Pionierilor, Întreprinderea Poligrafică „Bucureștii Noi”, 1985, disponibil la: http://manualul.info/Ghidul_Pionierului_1985/Ghidul_Pionierului_1985.pdf
2. Regulamentul Organizației Șoimii Patriei, Întreprinderea Poligrafică „Bucureștii Noi”, 1977, disponibil la: http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/documente_programatice/1977%20Regulament%20Soimii%20patriei.pdf
3. Diana Georgescu, „Ceaușescu’s Children” The making and unmaking of Romania’s last socialist generation, University of Illinois at Urbana-Champaign, 2015.
4. Simona Mocioalcă, „Organizația Pionierilor din România comunistă”, disponibil online: http://www.cercetare-memorialulrevolutiei1989.ro/wp-content/uploads/2016/05/Organizaţia-Pionierilor-din-România-comunistă.pdf
5. Nicolae Ceaușescu, Cuvînt la Consfătuirea de constituire a Consiliului Național al Organizației Pionierilor, 11 noiembrie 1966, pp. 83-92, disponibil online: http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/documente_PMR_PCR/expuneri_cuvantari/1966%20Cuvant%2011%20noiembrie.pdf
6. Antoniu, Gabriela, „După 30 de ani - în căutarea Revoluției pierdute <<Am cravata mea, sunt pionier/Și mă mândresc cu ea, sunt pionier>> (Partea a II-a)”, Mediafax, 2019, disponibil online: https://www.mediafax.ro/revolutie-30/dupa-30-de-ani-in-cautarea-revolutiei-pierdute-am-cravata-mea-sunt-pionier-si-ma-mandresc-cu-ea-sunt-pionier-partea-a-ii-a-18433007
7. Statutul Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România anul 1980
8. Nicolae Ceausescu, Cuvîntare la Congresul al VII-lea al Uniunii Tineretului Comunist, 23 martie 1966, p. 311, disponibil online:  http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/documente_PMR_PCR/congrese/1966%20Cuvantare%20la%20Congresul%20VIII%20al%20UTC.pdf 
9. Definiție conform Dicționarului Român Explicativ online, disponibil la: https://dexonline.ro/definitie/zălog

Andrei Oana Maria, Facultatea de Istorie București, RISE, anul II