Moda în România anilor `30

Moda anilor ʼ30 în România, dar și în întreaga Europă s-a transformat și dezvoltat în contextul schimbărilor și inovației de după război având, totodată, în background instabilitatea economică, manifestându-se diferențieri vizibile între lumea orașului și cea a satului. Ne propunem să acordăm atenție în cele ce urmează în special vestimentației din mediul urban (cea a femeilor îndeosebi), dat fiind faptul că aici s-au produs cele mai numeroase schimbări, multe la nivel economic și cultural, oamenii fiind mai receptivi cu privire la descoperirea unor noi piese vestimentare și purtarea lor. Pentru a vedea cu exactitate care a fost situația vestimentației în această perioadă, ne vom „delecta” vizual cu câteva imagini din rubrica de publicitate a ziarelor din aceea perioadă la care am putut avea acces, ce ne vor servi drept surse primare în analiză.

Perioada interbelică nu a fost definită doar de metamorfozări la nivelul aspectelor politice sau economice, ci și de o serie de evoluții sociale, deci și în domeniul modei, aspect ce pentru doamnele din întreaga lume prezenta un real interes. Vremurile tulburi păreau că au trecut, iar acum femeile doreau să-și redescopere feminitatea și grația „pierdute” în anii vitregi ai războiului. De fapt, preocupările producătorilor de îmbrăcăminte nici măcar nu mai erau legate de vestimentația femeilor, axându-se anterior pe producerea uniformelor militare pentru soldați. Lucrurile nu se prezentau tocmai astfel, ci erau cu mult mai complicate la nivel economic, având în vedere Marea Criză Economică ce își făcea simțită prezența în întreaga lume, afectând majoritatea statelor. Cu toate acestea, atât doamnele, cât și domnii doreau să-și reîmprospăteze garderobele și manifestau interes în această direcție.

„Icon-ul” modei din această perioadă va deveni fără dar și poate Gabrielle Chanel (Coco Chanel) ce va promova o serie de reguli de stil pe care doamnele din înalta societate încercau să le respecte. Ținutele trebuiau să fie comode și feminine, să se îndepărteze de „încorsetarea” antebelică, de acele rochii lungi și puternic accesorizate – rămâne deci, emblematică piesa unică a  lui Coco Chanel: „petite robe noir”. Un șirag de perle, niște mănuși și o pălărie erau mai mult decât suficiente pentru accesorizarea unei ținute.

Coco Chanel (Gabrielle Chanel)

Sursa foto: https://www.britannica.com/biography/Coco-Chanel

Sursa foto: Adevĕrul [Adevărul], An 51, no 16297, 13 martie 1937, p. 6

În ceea ce privește România, interesul ce se va profila în anii 1920-1940 va fi legat și de creșterea bunăstării populației, astfel, o relativă redresare a economiei va trezi cetățenilor interesul și pentru alte aspecte ale vieții cotidiene – în special în mediul urban. În schimb, pentru oamenii din mediul rural, haina reprezenta, de cele mai multe ori, mai degrabă un element de strictă necesitate ce nu era nevoie să fie modernă, poate nici măcar frumoasă (cu toate că, la sărbători toată lumea trebuia să aibă câte un element vestimentar nou, însă materialele pentru confecționarea lor erau destul de scumpe). Atât timp cât îl ferea de frig sau îi oferea comoditatea necesară pe timpul verilor toride nu mai contau poate alte aspecte legate de stil. În mediul rural va rămâne preponderentă îmbrăcămintea tradițională: portul popular, compus din fuste, cămăși, izmene, opinci, cojoace și căciuli, ce varia în funcție de zona geografică (diferențele se remarcau mai ales în privința modelelor de pe cămașă sau fotă și a culorilor). Desigur, toate elementele vestimentare menționate erau purtate în special de bătrânii satului, tinerii preferând hainele cumpărate de la oraș, mult mai lejere, mai moderne.

Sursa foto: Adevĕrul [Adevărul], An 51, no 16279, 20 februarie 1937, p. 7

La oraș lucrurile se vedeau într-o lumină mai complexă, dată fiind atât stratificarea socială mult mai evidentă, dar și activitățile diversificate ale populației. Vestimentația era, așadar, o reflexie a profesiei de cele mai multe ori. Doamnele, în special cele mai tinere, preferau rochiile până la genunchi, talia „căzută” (silueta androgină), bluzele de o anumită transparență sau/și pălăriile, în timp ce femeile de vârsta a doua sau a treia au rămas fidele vestimentației specifice dinainte de începerea războiului. „Împopoțonarea” doamnelor din societate, atât prin accesorizare, cât și prin machiaj (accentul pe machiajul ochilor, al sprâncenelor arcuite și al buzelor) nu a fost primită însă cu un real entuziasm de toată lumea, o revistă din Ploiești spunând despre acestea: „nu au pic de sfială, un pic de obraz când vin la biserică”, referindu-se la ținutele pe care femeile le purtau în Casa Domnului. Totodată, vor apărea pentru evenimentele de seara rochiile cu spatele gol, ce reprezentau o expresie mai mult decât evidentă a redescoperirii feminității și chiar senzualității în rândul doamnelor, o altă sursă de inspirație fiind în aceea perioadă, pe lângă veșnica Chanel și încântătoarea actriță Greta Garbo.

Sursa foto: Adevĕrul [Adevărul], An 51, no 16303, 20 martie 1937, p. 3                      

  Greta Garbo, 

Sursa foto: https://www.gretagarbo.com/about

Sursa foto: Adevĕrul [Adevărul], An 48, nr. 15382, 25 februarie 1934, p. 5

Nici moda tinerilor domni nu fusese neglijată în perioada interbelică, doar meritau și ei să se simtă răsfățați în saloanele vremii după o perioadă în care cunoscuseră doar mizeria din tranșee și sunetul obuzelor. Preocuparea pentru aspectul fizic devine evidentă și în cazul sexului masculin, prin urmare, atât părul, cât și barba erau „tratate” și îngrijite cu strictețe de frizeri. În ceea ce privește îmbrăcămintea, respectarea anumitor „canoane” își face simțită prezența: pălăriile erau la mare căutare, indiferent de anotimp, cămașa și cravata fiind de asemenea nelipsite din garderoba acestora.

«Anunțăm deschiderea magazinului de pălării fine bărbătești»

Sursa foto: Adevĕrul [Adevărul], An 51, no 16299, 16 martie 1937, p. 5

Încălțămintea nu poate fi nici ea ignorată, pantofii completând ținutele atât ale doamnelor, cât și ale domnilor. „Regele pantofilor” așa cum a fost numit Dumitru Mociornița, a devenit cel mai relevant producător de încălțăminte în perioada interbelică, din România, deținând nici mai mult, nici mai puțin de 14 depozite în toată țara. Din păcate, acest personaj celebru al lumii interbelice, pe cât de cunoscut și apreciat pentru creațiile sale fusese, va sfârși la vârsta de 88 de ani în temnițele comuniste, întrucât o asemenea afacere trebuia să fie în proprietatea statului după instaurarea comunismului. Dacă ne uităm însă în presa vremii vom descoperi că activitatea lui Dumitru Mociornița era cu mult mai largă: producea atât haine de piele, cât și uniforme militare – poate pentru că probabilitatea începerii unui nou conflict mondial se simțea din ce în ce mai accentuat și reprezenta încă o nișă cu potențial, sau erau dedicate pur și simplu armatei care încă își continua activitatea.

Sursă foto: Adevĕrul [Adevărul], An 48, no 15364, 4 februarie 1934, p. 3

Sursă foto: Adevĕrul [Adevărul], An 48, no 15374, 16 februarie 1934, p. 3

Desigur că promovarea modei în această perioadă nu a dus lipsă de sprijinul ziarelor, respectiv a reclamelor al căror conținut reușea să atragă persoanele să își umple garderobele fie cu paltoane, pantofi sau pălării, promițându-se calitatea net superioară a materialelor din care erau confecționate astfel de elemente vestimentare. În ceea ce privește ziarul Adevărul care ne-a fost principala sursă primară în ceea ce privește analiza imaginilor privind vestimentația vremii, de cele mai multe ori, anunțurile publicitare erau regăsite pe pagina a treia sau a cincea, alături de evenimentele mondene sau cinematografice.

Mesajele publicitare și rubricile dedicate anunțurilor sau evenimentelor din România din presa interbelică se deosebeau cu mult de cele ce fuseseră înainte de începerea războiului, mai întâi prin abundența acestora, principale firme locale apelând tot mai des la ziare pentru a obține publicitate pentru produsele lor, fiind în dezavantajul producătorilor din afara țării.

Mirajul modei nu a durat însă foarte mult, odată cu izbucnirea celei de-a doua conflagrații mondiale, bărbații își vor îmbrăca din nou uniformele, în timp ce stilul doamnelor va începe să se remarce printr-o oarecare monotonie, lipsa de material dar și precaritatea economică făcându-și din nou simțită prezența. Un nou conflict era pe cale să înceapă iar moda avea prea puține de spus printre aspectele ce priveau restructurarea lumii de către marii actori politici. De asemenea, în ceea ce privește România, aceasta va intra, după încetarea celui de-al doilea război al secolului, într-o nouă și lungă etapă „ștearsă” din punct de vedere vestimentar din cauza noii realități comuniste.

Surse:

1. Elisabeta Ungureanu, Evoluția costumului în perioada interbelică (II), 29 noiembrie 2012, disponibil online: http://societatesicultura.ro/2012/11/evolutia-costumului-in-perioada-interbelica-ii/?fbclid=IwAR3wPJOtPtmSa0eg0wvNU6cow1s5z1x34R0F6RxBLspcw_HS3Ll7B4ecPA
2. Andrei Avram, Moda în România interbelică, disponibil online: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/moda-in-romania-interbelica?fbclid=IwAR2neib64DfFxAdvAQaByAinXD6z4n51D7IjH6ZBnv3TXs8VRuaQxkg6hu8
3. Raluca Ionescu-Heroiu, Cum a ținut moda pasul cu istoria între 1918 și 1958, 27 martie 2019, disponibil online: https://www.capital.ro/cum-a-tinut-moda-pasul-cu-istoria-intre-1918-si-1958.html
4. Ciprian Plăiașu,„Mogulul” pantofilor din anii interbelici, disponibil online: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/mogulul-pantofilor-din-anii-interbelici
5. Elena Drăgan (Popescu), Gabriela Safta, Expresivitate limbajului publicitar interbelic în presa din Argeș și Muscel, p. 230, disponibil online: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V2541/pdf 
6. Raluca Ionescu-Heroiu,  Cum a ținut moda..., disponibil online: https://www.capital.ro/cum-a-tinut-moda-pasul-cu-istoria-intre-1918-si-1958.html

Andreea-Nicoleta Văleanu, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj,  anul III.