„Deținerea mașinilor de scris de către persoanele fizice este permisă numai pe baza autorizației eliberate de miliție. Nu pot fi autorizate să dețină mașini de scris persoanele care, datorită antecedentelor penale sau comportării lor, prezintă pericol pentru ordinea publică ori securitatea statului”, dar cum putea cineva să amenințe securitatea statului cu o mașină de scris? Cum antecedentele și comportamentul unei persoane puteau afecta securitatea statului? Cum putea fi deținerea unei mașini de scris de către o persoană fizică un pericol național? Ei bine, acesta era articolul 15 al unuia dintre numeroasele decrete ale anilor ʼ80, ani în care, pe de o parte nemulțumirile populației față de precaritatea economică, încorsetarea tot mai strânsă resimțită din partea regimului începuseră să ardă mocnit iar, pe de altă parte, Partidul, prin reprezentarea cuplului Ceaușescu, devenea ilustrarea paranoiei politice.
Anii ʼ80 au înregistrat nenumărate legi și decrete care vizau tot felul de detalii și amănunte ale traiului, ceea ce denotă spiritul consecvent și uneori exagerat pe care comuniștii îl manifestau cu privire la consolidarea puterii. Am putea vorbi chiar despre o dimensiune paranoia a gândirii comuniste care se desprinde din această exagerare. Dorința de a avea putere absolută și frica de a omite vreun detaliu care să dea libertate de exprimare populației sau chiar dreptul de contestare dezvoltase această maniera de a legifera orice lucru. Nu este de mirare însă, pentru că, este bine de știut faptul că secretul longevității regimului de natură totalitară tocmai în acest lucru a constat- legi nenumărate cărora cetățenii să se supună. Abundența aproape utopică a proiectelor legislative devine astfel o caracteristică a anilor ʼ80, iar sub această restricție intră și mașina de scris a paginii noastre – Istoria din casă în casă. Totuși, cum a ajuns ea astăzi la noi și care este povestea ei? Veți afla în cele ce urmează.
Înainte de a cunoaște, însă, istoria comorii noastre, trebuie să menționăm faptul că Decretul numărul 98 enunțat la 28 martie 1983 care începe să condiționeze deținerea unui astfel de mecanism este enunțat în urma acțiunilor pe care opozanții regimului încep să le practice. Cu alte cuvinte, acest proiect legislativ care interzice utilizarea instrumentelor de scris de acest tip vine în urma modălităților de folosire a lor. Un exemplu la care vom face trimitere este cel al tânărului disident Radu Filipescu, care animat de aversiunea față de comunism, răspândește între octombrie 1982 și mai 1983 manifeste anticomuniste redactate la mașină, împărțindu-le în cutiile poștale din preajmă. De aceea, autoritățile se sesizează și, la ordinul liderului Nicolae Ceaușescu, emit decretul care interzicea deținerea unei mașini de scris fără autorizație din partea Miliției. Acest lucru era precizat cu exactitate în articolul 15, dat fiind că un astfel de instrument al scrisului reprezenta „un adevărat pericol” pentru comuniști. În acest sens, cetățenii primeau obligația de a comunica autorităților nu numai confirmarea deținerii unei mașini de scris, ci și toate detaliile legate de detaliile tehnice ale acesteia.
Sursă foto: Blogul lui Marius Mioc: shorturl.at/alxT9
Se specifică deci, tipul, uzura ori deplasarea anumitor litere pentru ca, în cazul unei experiențe asemănătoare celei pe care Radu Filipescu o înaintează în anul 1983, autoritățile să poată identifica mult mai ușor făptașul, în funcție de mesajul redactat. Așa cum menționam, este evident că și mașina noastră intră sub restricția enunțată la art. nr. 15, însă până aici, să aflam câte ceva despre povestea ei.
Fabricată în anii `20, mașina de scris Mercedes Prima – Büromaschinenwerke, AG” – Thüringen, după denumirea originală, se pare că a venit ca un adevărat sprijin pentru oamenii a căror însărcinare era redactarea de cărți, rapoarte, scrisori sau texte. Ar putea fi privită, mai degrabă, ca unul dintre cei mai importanți pași spre modernizare pentru că, deși astăzi pare doar un instrument greu de utilizat și transportat prin prisma greutății, vreme de trei secole, a fost unul dintre pilonii care au încurajat procesul de comunicare atât între persoane, cât și cu publicul.
Sursa foto: Arhivă personală
Cu alte cuvinte, apariția unei astfel de mașinării, intuia parcă ceea ce avea să însemne începutul erei tehnologizate, în care caligrafia pierde teren semnificativ în fața dactilografiei. După aspectul vizual, instrucțiunile de utilizare nu par a fi unele foarte grele, dat fiind faptul că mașina de scris Mercedes Prima prezintă o tastatura QWERTZ cu patru rânduri și schimbare ușoară – cap de Bakelite. Totodată, aceasta corespunde „Underwood-ului german”, principalele sale componente find livrate din SUA și apoi construite în Germania și prezintă în materie de dimensiuni ale carcasei următoarele detalii: 343417.
Sursă foto: Arhivă personală
Sursă foto: Arhiva personală
Transportată într-o geantă confecționată din piele și lemn, mașina noastră Mercedes Prima își începe povestea într-un birou care, spre surprinderea tuturor, nu servea unei instituții pentru dactilografie ci unei instituții care se ocupa cu ținerea sub observare a alimentelor de pe piață, undeva în județul Buzău. În altă ordine de idei, în anii ʼ75, mătușa mea, posesoarea acestei mașini, primește acest instrument al scrisului în cadrul serviciului unde își desfășura activitatea, pentru ca rapoartele pe care le redacta să fie acum procesate într-o maniera mult mai ușoară. Și de-atunci, Mercedes Prima avea să funcționeze în mod constant, fiind utilizată de toți angajații secției. Ulterior, când anii ʼ80 cunosc multitudinea de legi care consolidau regimul comunist sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, în mod evident, și mașina noastră era vizată de suspendare în cazul în care nu primea autorizație pentru utilizare, așa cum noul proiect legislativ cerea. Acest lucru nu a fost o problemă pentru că în urma completării fișei obligatorii, statul a permis aprobarea funcționării mașinii de scris în conformitate cu decretul 98 al anului 1983 ceea ce însemna însă că aceasta nu putea fi scoasă din birou sau luată acasă de niciun angajat. Fișei principale i-a fost astfel atașat un alt document în care erau menționate detaliile specifice, iar Mercedes Prima a continuat să răspundă cerințelor până în momentul în care pașii spre modernitate erau din ce în ce mai accelerați, iar spre sfârșitul anilor ʼ90 aceasta era înlocuită cu un calculator care nu mai prezenta numai o tastatură căreia trebuia să îi atașezi o foaie, ci acum vorbim de o serie de lucruri noi precum monitor, memorie, unitate, imprimantă.
Apariția unui nou instrument care să faciliteze acum munca angajaților, nu numai în domeniul scrierii, a făcut ca Mercedes Prima, mașina noastră fabricată încă de la începutul secolului al XX-lea, să nu mai prezinte atât de mult interes. Sursă foto: Arhiva personală
De aceea, din lipsa de spațiu sau din comoditate, s-a hotărât depozitarea ei într-un spațiu destinat lucrurilor nefolositoare, de unde, mătușa mea decide să o salveze. Este adevărat că mașina de scris nu s-ar fi putut adapta secolului vitezei în care trăim, însă astăzi este valorificată și apreciată, dat fiind că reprezintă una dintre bazele evoluției noastre. Din păcate, realitatea în care trăim și rapiditatea dezvoltării lucrurilor, ne face pe mulți dintre noi să uităm că totalitatea gadget-urilor care astăzi ne bucură a avut un punct de pornire, iar mașina de scris Mercedes Prima este unul dintre ele.
Mașina despre care v-am vorbit și care astăzi îmi permite încă să o utilizez, se pare că funcționează în aceeași formă, cu mici semne de uzură generate de trecerea atâtor ani. Așa cum am menționat, apariția acesteia a însemnat o evoluția cu adevărat impresionantă a lumii moderne, aceasta devenind foarte repede distribuită nu numai în interes de serviciu, ci și printre oamenii care au marcat epoca vremii. În acest sens, putem menționa că un astfel de instrument a fost mult timp ajutorul marelui Camil Petrescu care utiliza un model identic cu cel al paginii noastre, un model extrem de apreciat la vremea respectivă. Din perspectiva unor oameni pasionați de trecut și obiectele lui, multe ar fi textele pe care le-am scrie folosind această tehnică a dactilografiei.
Sursă foto: Arhiva personală
Dar voi? Ce mesaje ați transmite? Noi ne-am oprit deocamdată cu dactilografierea aici, la Istoria din casă-n casă, pentru că vă așteptăm pe voi să ne spuneți ce povești ați vrea să scriem împreună.
Autor:
Alexandra-Ștefania Necula, Facultatea de Istorie, Universitatea București, RISE, grupa A, Anul II
Comments
Post a Comment