Instaurarea regimului comunist în România după abolirea monarhiei în 30 decembrie 1947 și proclamarea unei noi forme de guvernământ, atipică și străină pentru români până atunci, Republica Populară, a fost succedată de un amplu proces care avea să remodeleze toate aspectele societății – începând din zona instituțională, juridică, administrativă până la cea economică și sfera socială. Noul regim, gestionat în prima sa fază îndeaproape de Moscova trebuia, sub orice formă, să pară aproape de popor, în pieptul lui sau...măcar aproape de inima lui, la propriu. Ori, instrumentul propagandei a încercat prin toate mijloacele, în toate domeniile să creeze această aparență și imaginea unei lumi utopice, în care Partidul este iubit în totalitate de popor și care, la rândul său, își iubește și apreciază poporul. Din acest context schițat succint nu a scăpat neatins de către regim nici sistemul național de decorații care, vreme de cinci decenii a funcționat după stilul celui sovietic, adaptat, modificat și „îmbogățit” peste noapte.
Prin urmare, toate simbolurile tradiționale ale statului român au fost abolite, și odată cu acestea, întregul sistem de decorații civile sau militare în uz până la acea dată (menționăm ca referință Regulamentul privind conferirea, descrierea și modul de purtare a ordinului și medaliei „Meritul Militar" din 01.06.1954). „Copiate” în mare parte sau nu, după modelul celor din Uniunea Sovietică, toate artefactele civile sau militare de acest fel se înscriau de acum în bagajul cultural al noii realități comuniste.
Astfel se face că, orice eveniment important pentru noua realitate politică românească sau în conexiune cu Moscova devenea și medalie, ordin sau deviză. Orice festival, competiție, „reușită” în acord cu dispozițiile regimului sau al planurilor cincinale erau recompensate prin astfel de distincții. Și, pe măsură ce piepturile sau vitrinele românilor se umpleau de insigne, decorații și ordine, noua realitate politică se dovedea una utopică ce îi sărăcea, amuțea și arunca în temnițe.
În exemplele de mai jos ne propunem să exemplificăm astfel de decorații și să încercăm să observăm și simbolistica la nivel de imagine și eveniment a celor inscripționate.
Fig. 1 A 50-a Aniversare a Partidului Comunist Român
Prima medalie (fig. 1) corespunde aniversării a 50 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român (PCdR în anul 1921) având imprimate pe avers, 50 de raze grupate în 10 mănunchiuri a câte 5 raze fiecare, simbolizând cei 50 de ani de existență a Partidului Comunist Român. În centrul medaliei observăm imprimantă în relief stema PCR, fiind nelipsite simbolurile secerii și a ciocanului. Pe revers este imprimată aniversarea acesteia având alături inscripția „8 mai 1971” în timp ce panglica roșie simbolizează cele 5 decenii de la constituirea partidului.
Fig. 2. 23 August 1944-1984
Cea de-a doua medalie (fig.2) era dedicată aniversării a 40 de ani de la evenimentele din 23 august 1944. Aversul, aurit, simboliza muncitorul industrial, ca nou model social, în acord cu „omul nou” pe care îl dorea ideologia comunistă, făuritor al orânduirii socialiste. Fundalul eterniza simbolurile tractorului ori a spicelor de grâu, reprezentate inclusiv în stemele naționale regăsite pe steagul R.P.R. sau R.S.R. și în mai toate imaginile propagandei comuniste. Pe revers, în jurul frunzelor de laur (simbol clasic al victoriei) și a soarelui, este centrată harta României care include anii 1944, respectiv 1984, marcând aniversarea a 40 de ani.
Fig. 3 23 August 1974 Fig. 4. 30 de ani de la eliberarea de sub
dominația fascistă
Cea de-a treia medalie (fig. 3 și fig. 4) aparține anului 1974. Aceasta aniversează „30 de ani de la eliberarea României de sub dominația fascismului”. Făcând abstracție de jargonul marxist, pe avers sunt reprezentate trei personaje masculine: în centru, muncitorul industrial care ține în mâna dreaptă drapelul patriei, prin al cărui falduri se distinge clar stema R.S.R.; în stânga, pozează intelectualul comunist, la costum și cravată, ținând în mâna dreaptă o mapă iar cu cea stângă atingând muncitorul în semn de suport deplin. În dreapta, este reprezentat țăranul, purtând veșminte tradiționale și ținând mâna stângă sus, gest ce poate fi interpretat ca un salut victorios. Mâna dreaptă a țăranului legată de mâna stângă a muncitorului simbolizează semnul progresului și al protecției și al alianței dintre muncitori și țărani. Reversul medaliei centrează scutul cu înscrisul aniversar, având în jurul acestuia frunzele de stejar reprezentate ca o coroană a unității.
Fig. 5 Meritul miliar RSR
Fig. 6 Meritul miliar RSR
Ultima categorie al acestui tip de artefacte ale perioadei comuniste este reprezentată de decorațiile de ordin militar (fig. 5 și fig. 6). Pe scară ierarhică, avem două decorații din ordinul „Meritul Militar” de tip clasa a III-a (acordată pentru 15 ani vechime în serviciu), respectiv clasa a II-a (ca recompensă pentru o vechime de 20 de ani în slujba Armatei) și o medalie de tip „Meritul Militar” clasa I (pentru 10 ani vechime în serviciu). Acestea se acordau militarilor în activitate dar și militarilor pensionari sau veterani de război în funcție de vechimea în rândul cadrelor Armatei.
În lumina celor schițate, putem conchide că, prin abundența și schimbările pe care le-a introdus în sistemul de decorații, regimul comunist pare că a ignorat tocmai faptul că, ideea de a fi decorat sau de a primi o medalie nu poate fi nicidecum limitată la o simplă distincție sau la un act de recunoștință. Vorbim de un adevărat reper al unei realități istorice, cu o puternică încărcătură culturală ce materializează eternizarea adevăratelor criterii de excelență, ori „banalizarea” acestui sistem prin apelul excesiv la el de către comuniști, vreme de cinci decenii nu a făcut altceva decât să îi dilueze sensul.
Autor:
Patrick Măgerușan, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj, Master, Anul 1
Comments
Post a Comment