Copilăria prin două oracole: 1964 &1989

April 10, 2020

Copilăria prin două oracole: 1964 &1989

Copilăria și amintirile din perioada comunistă nu sunt nici până acum foarte bine prezentate și foarte mulți cred că era o perioada anostă, tristă.

Vă propun să continuați să citiți această postare pentru a vedea că situația nu era chiar pictată în alb și negru. Cu permisiunea lor, am alcătuit o analiză a două oracole intime din acea perioada, deținute de bunica și mama mea, din anii 1964 respectiv 1989.

Definiție și semnificație

oracol sn [Pl: ~e, și (rar) ~uri / E: lat oraculum, it oracolo, fr oracle]

1. Caiet cu răspunsuri la întrebări în care cineva căuta, deschizându-l la întâmplare, soluția unor dileme.

2. Caiet al unui tânăr care conține o întrebare pe fiecare pagină, la care răspund prieteni, foști colegi, cunoscuți și care este păstrat ca amintire.

Așadar, un oracol este generic definit fiind un caiet, iar între filele lui aflandu-se anumite amintiri ale diferitelor persoane care le completeaza. In definitia Dicționarului român explicativ aflăm că există și un format - un mod de a face un astfel de „oracol”.

Un caiet obișnuit era folosit, iar pe fiecare pagină era adresată cate o întrebare, la care oamenii rugați să completeze, să raspundă, în special „foști colegi”, aflând astfel și că aceste oracole se completau în special în anii terminali ai fiecărui ciclu educațional. Erau atât întrebări generale precum „Cum te numești?”, „Cați ani ai?”, dar și unele mai serioase precum „Ai un iubit?”, „Care este actorul tău preferat?” etc.

Asta este însă definiția generică a ceea ce reprezintă și înseamnă un oracol, fiecare persoană are la latitudinea ei șansa de a improviza, modifica, personaliza cu diferite motive ale vremii, cu diferite ganduri sau cu diferite întrebări, provocări.

Care este totuși utilitatea unui astfel de oracol?

Într-adevăr, gandindu-mă la acest lucru, eu personal, aș spune, în 2020, că are un rol de a prezerva amintirile oamenilor respectivi, prieteniilor dintr-o perioada a vieții, glumelor și evenimentelor.

Întrebând însă autoarele celor două oracole analizate, am aflat că acestea jucau un rol mult mai profund, anume de socializare între colegi, prieteni. Bunica mea, povestește că în 1964 „pe când nu existau telefoane și mesaje”, oamenii așa își spuneau secrete, detalii din viețile lor, așa împărtășeau diferite experiențe. Raspunzând la întrebări din oracole. Un alt lucru relevant l-am aflat de la mama mea care îmi povestea faptul că aceste oracole nu se completau rapid, dura timp, se punea un efort inimaginabil în completarea lui, colegii îl luau acasă și se gândeau temeinic ce le vor scrie colegilor lor și în ce oameni le vor încredința „secretele prețioase”.

Stil/Moda vremii

Existau atât în 1964, cât și 25 de ani mai târziu aceleași două stiluri de astfel de jurnale: unul cu întrebări - structurate, una pe fiecare pagină, chiar unele cu mai multe pagini la dispoziție la întrebările care necesitau o împartășire emoțională mai mare - la care colegii erau rugați să raspundă meticulos, iar un al doilea model - artistic, nestructurat, în care colegii completau diverse gânduri, fie că aveau legătură cu persoana respectivă sau nu, în care pur și simplu o parte din acea persoana era pusă pe hartie pentru amintire.

Cele doua oracole pe care le voi analiza, amândouă se încadrează în a doua „categorie”.

Coperta

Ambele coperți sunt simple, prăfuite, dar care denotă specificitatea vremii. Prima coperta este a oracolului din 1964, este a unui simplu caiet care înfățisează portretul lui George Coșbuc și o etichetă tipică pentru datele posesorului. Arhitectura etichetei este una aparte, nu o mai regăsim în acest format astăzi decât pe obiectele „vintage”, aici referindu-mă la cele patru acolade - linii curbe deschise.

Coperta celui de-al doilea oracol este din nou, una tipică vremii ei. Se folosea adesea, o altă copertă de la o carte/ revistă sau chiar un ziar pentru a se împacheta coperta originală. Era un mod de a proteja oracolul și de privirile oamenilor curioși, dar și pentru a avea grijă ca exteriorul să nu pațească ceva. Aici este folosită o copertă de vinil a celebrei cântărețe de origine franceză Dalida.

Prima pagina - Introducere în oracol

În 1964 este numit și „caiet de cantece”.

Prima pagina este simplă, conține numele și informații despre școală, localitatea.

Date biografice:

Nume: Boțoghina Ioana, anul II, B, agricol, Centrul Școlar Alexandria

Varsta: 15 ani

În 1989 deja nu mai era numit generic oracol - oracolul era văzut ca pe ceva vechi. Prima pagină este vizibil încărcată cu diverse decupaje ale vremii, diverse felicitări și scrisori burdușite în marginile coperții agendei. Lipsesc informații precum numele, localitatea, școala, semn că acestea nu mai erau necesare, agendele - oracole se recunosteau după copertă sau direct după conținut. Însă, un lucru pe care îl avem foarte clar aici, este anul.

Date biografice:

Nume: Andrei Mihaela-Laura, clasa a 8-a, Scoala Generala 133, București

Varsta: 15 ani

Formule specifice în oracole

Răsfoind cele doua oracole, am descoperit pentru fiecare perioada în parte anumite formule folosite fie pentru a introduce mesajul scris de o persoana, fie pentru a-și lua la revedere din discursul comunicarii, sau pur și simplu formule rimate, amuzante pentru a umple paginile oracolului de veselie.

1964:

1. Clasica formulă „Stop pagina mea” pentru a atrage atenția că urmează o altă persoană care vorbește în acest oracol (imaginea 4 ANEXA)

2. Poezii rimate:

„Stai o clipa și privește

Și te rog nu mă uita

Căci am fost și eu colega ta…”

„Nu te uit

Nu mă uita

Asta e dorința mea…”

(ambele imaginea 5 ANEXA)

1989:

În acest oracol sunt semnificativ mai multe formule, preluate și refolosite în multe forme și de mai mulți „scriitori”, aici sunt prezente și desenele, culorile.

1. Clasica formulă are un nou aspect sau și mai complexă:

(imaginea 6 ANEXA)

2. Poezii rimate:

„În loc de data, te sărut odată”

„Trandafir catifelat,

Eu de scris am terminat” (ambele imaginea 7 ANEXA)

„Cine te iubește

Nu se iscaleste

Dar eu am greșit

Și m-am iscalit”

„Cand vei fi departe

Și vei studia

Să-ți aduci aminte

Că am fost colega ta”

(ambele imaginea 8 ANEXA)

„Soarele apune

Stelele sclipesc

Versurile mele

Aici se sfarsesc.”

„NU MĂ UITA este o floare

NU MĂ UITA scrie-n scrisoare

NU MĂ UITA sunt trei cuvinte

NU MĂ UITA te rog fierbinte”

(imaginea 10 ANEXA)

Informații

Între paginile primului oracol (1964) nu regăsim foarte multe informații despre prietenie, despre viața sau despre amintiri în general. Formulele de dor sunt lungite folosind multe expresii și multe cuvinte metaforice pentru a încarca textul de aparentă emoție, însă dacă analizăm în profunzime mesajul textului, aceasta adeseori lipsește.

Spre exemplu, în mesajul din miercuri, 10 iunie 1964:

„Draga colegă,

Cu mult drag eu mă apuc să-ți completez în continuare acest caiet în care ți-au mai completat și alte colege. Mă bucur foarte mult că am avut ocazia de a-ți lăsa ca amintire în viitor câteva rânduri scrise de mine care îți vor aminti peste cațiva ani când îl vei găsi prin rafturi prăfuite căci ai avut o colegă de clasă care te-a iubit într-o oarecare măsură. Dragă Ionica poate după terminarea școlii noi nu ne mai vom întâlnii niciodată, dar te rog nu uita că ai avut o colegă pe nume Geny Mircea.

Eu îți urez mult succes în viitor și împlinirea tuturor dorințelor tale.

Cu drag, Geny” (imaginea 11 ANEXA)

Din mesajul de mai sus deși regăsim multe detalii, din punct de vedere emoțional nu se transmit multe lucruri decât că este bucuroasă ca are ocazia să scrie în oracol și că lăsa câteva amintiri, însă aceste amintiri sunt doar cuvinte, nu cu o mare însemnătate, nu despre „amintiri reale”, experiențe avute împreună în timpul școlii etc.

În cel de-al doilea oracol (1989) deși regăsim și foarte multe poezii rimate scrise mare pe pagini, poate o modalitate de a umple paginile mai repede, regăsim și anumite povestioare intime cu destul de multă însemnătate pentru deținătorul oracolului. Amintiri reale, profunde, care citite peste timp readuc unei persoane emoțiile și trăirile:

„Adu-ți aminte de zilele frumoase petrecute într-o tabără din județul Bihor, Stâna de Vale. - Anișoara, clasa a VIII-A H”;

„Mihaela, draga mea, pentru mine ai fost și vei fi o colegă devotată și care știi să sari în ajutorul colegilor. Să te gândești mereu la munca pe care ai depus-o pentru clasa asta [...] când ai lucrat și ai ajutat-o pe doamna dirigintă.”;

„Micuța Laura,

(sper că nu te voi necăjii începând așa), dar drept vorbind sunt nevoită să îți mărturisesc că nu mă pricep deloc la poezioare și cântecele, de aceea prin aceste câteva rânduri (care sper că nu te vor dezamăgi) îți voi arăta o parte din gandurile mele.

Deși ne cunoaștem doar de un trimestru, trebuie să-ți mărturisesc că îmi ești foarte simpatică.”

„My dear little Laura,

Să nu te simti ofensată, dar titulatura de mai sus ți se potrivește foarte bine, sau mai bine zis, perfect! Și cred că observi și tu, cu această ocazie, performanțele mele la engleză.

Dar, să trecem la subiect (vorba lungă, saracia omului!). Am înțeles că îți las prin aceste rânduri o amintire! Sper să fie cât mai plăcută.

Spre deosebire de alte colege, am să-ți las o amintire mărturie a propriei mele materii cenușii (cam modestă, din păcate!).

Deci câteva cuvinte despre noi. Nu ne cunoaștem prea bine, asta pentru că nici timpul nu ne-a permis (doar 5 luni împreună) și …. nici acum după 5 luni!!!

Și cred că știi de ce: adevărul e ca nu prea am intrat noi în contact așa des. Deși totuși, pot spune că ești o fată frumoasă, delicată, fragilă (după cum singură ți-ai dat seama, cred!!!) și inteligentă, dar cred eu … ca mai puțin muncitoare. [...]” (imaginea 12 & 13 ANEXA)

Însă, într-adevăr nu putem spune că practicile anterior povestite (din oracolul 1964) nu își fac apariția și aici. Mesaje asemenea se regăsesc și în acest oracol, de exemplu:

„Dragă Laura

Îți las o amintire astăzi, pe o foaie albă de hârtie, dar tu când îl vei deschide peste ani și ani… vei citi aceste rânduri pe o foaie îngălbenită de vreme și îți vei aminti că ai fost și tu copil cândva. Nu știu dacă de mine îți vei mai aminti, dar vei ști că o colegă, din clasa a IX-a B îți ura cândva: Succes la examene (de orice natură), Fericirea, norocul și satisfacția să-ți fie prietenii cât mai credincioși.” (imaginea 8 ANEXA)

Cuvântul și însemnătatea cuvantului „amintire” pare să aibă altă conotație în acea perioadă, mai degrabă ceva ambiguu, vag, se recurge la urări și dorințe de a nu fi uitat, decât chiar să se prezinte amintirile și întâmplările dintre două persoane.

Perioada în care se completau

Oracolele se completau, în general, în anii terminali ai unui ciclu educațional: sfârșitul ciclului primar, secundar, liceal, postliceal etc.

Autoarea celui de-al doilea oracol povestește că acea „agendă” nici nu fusese plănuită pentru un astfel de oracol, era pur și simplu o agendă a ei personală de gânduri, de amintiri, de diferite notițe, dar odată zărită de colegele de la școală a fost preluată și dusă din mână în mână până când s-a întors înapoi la ea cu toate aceste desene, formule, amintiri.

Era deci, un obicei bine întemeiat prin rândul tinerelor fete. Observăm totuși că niciun baiat nu apare în niciunul dintre oracole, iar ambele autoare făceau parte din clase mixte de copii, astfel desprindem faptul că era un obicei tipic feminin de completare reciprocă a oracolelor.

ANEXE (Sursă: Arhiva personală a autoarei)

imaginea 4